O declarație fermă despre vulnerabilitățile sistemului de gestionare a fondurilor europene readuce în prim-plan tema corupției din proiectele finanțate prin programe comunitare. Marinela Strîmbulescu, consultant în fonduri europene, avertizează că teama de control nu provine din nevinovăție, ci din modul în care întregul mecanism funcționează.

„În România, nu ne este frică de control pentru că am fi vinovați cu toții. Ne este frică pentru că sistemul însuși este construit strâmb: un lanț întreg, de la proiectare până la verificare, este impregnat de complicități, favoritisme, interese și tăceri convenabile”, afirmă Strîmbulescu. Potrivit acesteia, controlul devine „intrusul” care tulbură aranjamentele tacite dintre beneficiari, consultanți, autorități și organisme de verificare.

Consultantul descrie situația ca pe o „cultură a corupției în lanț”, în care fiecare verigă are ceva de pierdut în momentul unei verificări riguroase: „Controlul nu sperie doar pentru că ar descoperi nereguli; sperie pentru că ar demonta un mod de lucru devenit obișnuință”, spune ea referindu-se la beneficiarii care urmăresc acces rapid la bani și acceptă costuri umflate sau furnizori preferențiali.

Strîmbulescu atrage atenția și asupra firme­lor de consultanță, pe care le consideră „una dintre cele mai toxice zone ale lanțului”: „Multe firme sunt preocupate să liv­reze proiecte aprobate, nu proiecte corecte. Devize făcute „să dea bine”, costuri fictive, justificări inventate — toate acestea devin vizibile abia la control”.

Achizițiile publice reprezintă, în opinia sa, „cimitirul integrității”, spațiul în care favoritismul, mita și traficul de influență se manifestă cel mai clar. „O licitație dirijată poate favoriza firme cu legături politice, iar controlul e, inevitabil, spaima tuturor”, subliniază consultantul.

Nici autoritățile locale și nici organismele intermediare nu sunt ocolite. Ele se tem, spune Strîmbulescu, de expunerea propriilor vulnerabilități: monitorizări superficiale, decizii influențate politic sau documente validate fără verificări reale.

În final, consultantul afirmă că tocmai aceste realități fac controalele indispensabile: „Corupția se teme de lumină. Controalele sunt acea lumină. Dacă vrem să păstrăm accesul la fonduri europene și să ne recâștigăm credibilitatea, avem nevoie de verificări dure, audit independent și sancțiuni aplicate până la capăt”.

Declarația Marinelei Strîmbulescu readuce în atenție necesitatea reformelor și a unui sistem de control capabil să protejeze fondurile europene de abuzuri și influențe politice.