Astăzi la Muzeul Județean Gorj “Alexandru Ștefulescu” a avut loc conferința de presă premergătoare expoziției “Mirror, mirror on the wall,/Who’s the fairest of them all?”, Discurs despre dinamica rușinii, a artistei Gabriela Tofan.

Expoziţia analizează vizual o serie de modele culturale care au devenit tabu şi care se manifestă recurent determinând o dinamică paradoxală, infamă şi sibilină a femeil în plan social. Mai exact, proiectul îşi propune o chestionare a ruşinii din perspectiva acţiunilor publice ale femeii şi analizarea limitelor de acceptabilitate socială a spaţiului şi dinamicii feminine. Traseul expozițional integrează o succesiune de ipostaze cu tipologii scenografice, incluzând şapte sculpturi seriale dispuse în dialog cu lucrări parietale de grafică digitală, formând astfel o structură labirintică potenţată de lumină. Scenografia unică a spațiului, construită sinestezic prin lumină, forme, sunet, textură, culoare introduce privitorul într-un mediu interactiv, expunându-l unor experimente vizuale heteroclite.

Cu o puternică încărcătura figurativă, expoziția aduce în prim plan tema vulnerabilității femeii, care a fost şi rămâne un subiect pregnant în discursurile sociale, ce generează dezbateri, tensiuni culturale încă necalibrate. Bustul feminin este cel care defineşte traiectoria privitorului, etalând portretul într-o atitudine sfioasă, pudică, misterioasă, dar și petulantă, formând un cadru propice pentru introspecţie şi analiză.

Expoziţia transcrie vizual, prin intermediul unui discurs critic, tema ruşinii privită, expusă dintr-o perspectivă feminină, anonimă, de fapt o temă extrem de complexă reflectată la nivel social, educational şi cultural. Demersul artistic prezintă, prin intermediul unui personaj feminin, non-gestual, cu mimică inextricabilă, diferite ipostaze ale ruşinii, aşa cum aceasta este percepută şi exteriorizată de către femei. Analizarea acestui demers vizual din perspectiva studiilor de gen, generează un întreg instrumentar de introspecție vizuală şi teoretică asupra rolului şi inserției sociale a femeii în România, în perioada contemporană. Mai mult, discursul vizual şi curatorial evidențiază o serie de mecanisme de „apărare”, de neutralizare a stigmatului şi cicatricilor ruşinii pe care femeia le exersează, le performează” în viaţa socială.

“Existenţa unui întreg ritual de descărcare a acestei vinovăţii colective, specific pentru dinamica socială a femeli, a inspirat vizual stările personajului cheie. Cunoaşterea, descoperirea universului personal al personajului feminin se produce prin implicarea directă a simţurilor spectatorilor, într-un proces de răspuns la o serie de stimuli care acţionează gradual în traiectoria expoziției. Discursul curatorial implică un tip de introspecţie care antrenează un demers individual de cunoaştere şi de accesare a unor experiențe personale relaționate cu problematica ruşinii, printr-un proces de oglindire care se face prin intermediul unei forme artistice descrise de personajul Imaculata.”, a declarat Ana Negoiță, curatorul expoziției.

“Există o dinamică a formelor din natură, din spațiul înconjurător, a expresiilor oamenilor, a vibrațiilor, o dinamică a sentimentelor, a gândurilor şi a trăirilor, pe care avem sau nu avem timp să o surprindem. Proiectul propune un stop-cadru pe aceste circuite de informaţii şi atrage atenţia asupra unor sentimente comune în reacţii şi trăiri, de cele mai multe ori egale cu ruşinea. Personajul feminin surprinde toată această forfotă şi primeşte această avalanşă de simțuri. Ce face personajul? Surprinde şi creează un spaţiu propriu, unde privitorul este invitat să pătrundă, să vadă, să simtă.”, a adăugat artista Gabriela Tofan.