Hristos s-a Înălţat! Astăzi, credincioşii ortodocși sărbătoresc Înălţarea Domnului. Tot în această zi este sărbătorită și Ziua Eroilor, astfel că în fiecare biserică din ţară se vor trage clopotele în semn de veşnică pomenire şi recunoştinţă pentru cei care s-au jertfit pentru credinţă şi ţară.

Înălţarea Domnului este prăznuită la 40 de zile dupa Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a, după Paşti. Este cunoscută în popor şi sub denumirea de Ispas. În această zi, creştinii se salută cu “Hristos S-a Înălţat!” şi “Adevărat S-a Înălţat!”. IPS Bartolomeu Anania afirmă că noi folosim acest salut fie din neștiință, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserică. De asemenea, mărturisește că noi sărbătorim Paștile cu aserțiunea “Hristos a Înviat!”, la care ni se răspunde cu confirmarea “Adevărat, a Înviat!”, pentru că Învierea nu a avut martori, ea a fost receptată cu îndoieli și necredință.

În vreme ce Înălțarea Domnului a avut martori, ea a fost o despărțire izvoritoare de lumină, deoarece ucenicii s-au întors în Ierusalim “cu bucurie mare”. Din acest motiv în cărțile noastre de slujbă nu există o salutare similară cu aceea de la Sfintele Paști.

Prin legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos, a fost proclamată Ziua Eroilor, ca sărbătoare naţională.

Potrivit legii, Ministerul Apărării Naţionale, prin unităţile, instituţiile de învăţâmânt, cercurile şi bibliotecile militare, va organiza simpozioane, întâlniri cu istorici şi veterani de război, comemorări la cimitire, mausolee şi monumente comemorative de război, expoziţii de carte. Ministerul Educaţiei Naţionale are în vedere desfăşurarea, în instituţiile de învăţâmânt, a unor programe dedicate acestei zile: întâlniri cu veteranii de război, spectacole omagiale.

La fiecare Sfântă Liturghie săvârşită în bisericile ortodoxe sunt pomeniţi eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei creştine, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.

Catedrala Naţională din Bucureşti este ridicată, de asemenea, în memoria eroilor, primul dintre cele două hramuri ale sale fiind „ Înălţarea Domnului ”, arată Biroul de Presă al Patriarhiei Române.

Ce reprezintă Înălţarea Domnului, sărbătorită la 40 de zile după Paşte

Cea mai veche mențiune despre sărbătoarea Înălțării Domnuluio găsim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea “Despre sărbătoarea Paștilor”, compusă în anul 332. Din această lucrare reiese că Înălțarea Domnului era sărbătorită în acea vreme odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Spre sfârșitul secolului al IV-lea, începutul secolului V, sărbătoarea Înălțării s-a despărțit de cea a Pogorarii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere.

”Înălțarea cu trupul la cer este o mărturie a faptului că omul a fost creat pentru veșnicie, căci Fiul nu Se înfățișează Tatălui numai că Dumnezeu, ci și că Om.” Hristos prin Înălțarea Să, nu arată doar unde trebuie să ajungă omul. El locuiește în inima celor ce-L iubesc, spun mai marii bisericii.

Tradiţii şi obiceiuri de Înălţarea Domnului

Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate. Ca personaj, este perceput ca un om vesel şi din această cauză oamenii care ţin această tradiţie încearcă să fie cât mai veseli în această zi. De asemenea, de Ispas se presupune că sufletele morţilor se pot rătăci în drumul lor spre cer, devenind strigoi pe pământ şi provocând rele oamenilor şi animalelor.

Oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc pentru că se crede că şi Iisus ar fi avut când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean ca să fie feriţi de rele şi de boli. În această zi este strict interzis să se împrumute sare şi foc pentru că aduce ghinion.

La fel şi vitele sunt bătute cu leuştean, ca să se îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăjitorii. De asemenea, la Înălţare, se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, cu urarea: “Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!”.

Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac – leuşteanul, paltinul, alunul. Se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai. Se fac pomeni şi se împarte pentru morţi, mai ales brânză, ceapă verde, pâine caldă şi rachiu. Este ultima zi când se mai pot mânca ouă roşii. Bătrânii spun că, pentru a avea recoltă bogată, semănătorile se fac până în ziua de Înălţare.