Românii păstrează și practică numeroase tradiții de Crăciun, care combină obiceiuri creștine cu elemente populare transmise din generație în generație. Crăciunul este sărbătorit pe 25 decembrie, ca ziua Nașterii Domnului Iisus Hristos.

Una dintre cele mai răspândite și iubite tradiții este colindatul. Grupuri de copii și adulți merg din casă în casă, cântând colinde și urări de sănătate, belșug și bucurie. Colindătorii poartă uneori o stea decorată și sunt răsplătiți cu mere, nuci, covrigi, cozonac sau bani.

În multe zone rurale, sezonul sărbătorilor începe cu Ignatul porcului, pe 20 decembrie. Tradiția implică tăierea porcului, iar carnea este folosită pentru preparate festive precum sarmale, piftie sau cârnați.

În seara de Ajunul Crăciunului (24 decembrie), mulți împodobesc bradul și pregătesc masa de Crăciun. Unele familii respectă tradiții de pregătire a bucatelor și așteaptă să mănânce după slujba de la biserică sau după deschiderea cadourilor.

În unele regiuni există obiceiuri cu măști și dansuri — cum ar fi capra, ursul sau alte personaje — care au rolul de a aduce noroc și de a alunga spiritele rele. Acestea sunt mai des întâlnite în mediul rural și variază mult de la o zonă la alta.

Există și obiceiuri legate de norocul din anul următor: se spune că nu este bine să arunci gunoiul sau să cerți în Ajun, iar a asculta colinde la masă aduce pace și bucurie în familie. Astfel de superstiții fac parte din folclorul popular, dar nu se regăsesc în toate sursele istorice ca practici uniforme în toată România.

Pentru mulți români, participarea la slujba de Crăciun și primirea Sfintei Împărtășanii sunt aspecte importante ale sărbătorii și rămân practici actuale în comunitățile creștin‑ortodoxe.

Aceste tradiții reprezintă doar o parte din obiceiurile de Crăciun din România și pot varia în funcție de regiune și familie, dar ele rămân elemente importante ale culturii și sărbătorii de iarnă în 2025.