Astăzi este o sărbătoare mare și importantă pentru toți creștinii ortodocși. În data de 20 iulie, Biserica Ortodoxă Română îl sărbătorește pe Sfântul Ilie Tesviteanul, considerat făcător de minuni și aducătorul ploilor în perioada de secetă. De asemenea, acest sfânt este prăznuit şi ca divinitate populară a Soarelui şi a focului, renumită prin numeroase tradiţii şi obiceiuri.

Potrivit credinţei ortodoxe, Sfântul Ilie a venit pe lume cu peste 800 de ani înainte de Hristos, în ţinutul Tesvi din Galaad. Acest sfânt celebrat în data de 20 iulie s-a născut într-o familie de preoţi, într-o perioadă în care iudeii se închinau idolilor şi zeilor străini, pe vremea împăratului Ahab. Se spune despre această dată că la naşterea lui, tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i acest nume, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi.

În această zi, creștinii ortodocși își amintesc de de sufletele morţilor, în mod special de sufletele copiilor care au murit. În trecut, femeile chemau copiii străini sub un măr, pe care îl scuturau şi dădeau de pomană merele care cădeau. În prezent, bisericile sunt pline în această zi. Aici se aduc bucate pentru pomenirea morţilor, iar la casele gospodarilor sunt organizate praznice.

La sate, apicultorii recoltau mierea albinelor în această zi sfântă. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţii care erau îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând dreptul să intre în stupină. După recoltarea mierii de albină, persoanele din casă, împreună cu rudele şi cu vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din această miere nouă şi se cinsteau cu ţuica îndulcită cu miere de albine. Masa festivă din această zi sfântă avea menirea de a asigura belşugul apicultorilor.

De Sfântul Ilie nu este bine să lucrezi, deoarece se spune că dacă faci asta, va cădea grindină din cer. De asemenea, astăzi nu se mănâncă mere, fiindcă va cădea grindină de mărimea merelor. Tot în ziua sfântă, femeile merg la biserică și dau de pomană din roadele gospodăriei pentru morți.

Dis-de-dimineață se culeg plante de leac, cum ar fi busuioc, iar acestea se pun la uscat apoi. Busuiocul, după ce s-a uscat, se duce la biserică pentru a fi sfințit de către preot, apoi, femeile care se întorc cu el acasă, îl pun pe foc, iar cenușa care a rămas de la el o folosesc în scopuri terapeutice.

În ajunul acestei zile, fetele tinere se duceau, pe vremuri, noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau şi,fiind goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau şi se întorceau în casele lor. Iar dacă în noaptea dinspre Sfântul Ilie ele visau cânepă verde, acesta era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi. Dacă, în schimb, vis vedeau cânepă uscată, se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.

Dacă tună de Sfântul Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor face viermi. Oamenii mai spun că, după ziua Sfântului Ilie, vor începe ploile mari de vară. Sărbătoarea Sfântului Ilie marchează şi miezul verii pastorale, dată în care le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie de sărbătoare, ciobanii tineri sau ciobanii maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.

De asemenea, mulți români își serbează astăzi ziua onomastică.