Sfântul Mare Mucenic Gheorghe mai este numit şi „purtătorul de biruință”, fiind sărbătorit în fiecare an la data de 23 aprilie. Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai aprigi apărători ai creștinismului.

Sfântul Gheorghe a trăit pe vremea împăratului Dioclețian, fiind fiul unor părinţi creştini de origine greacă. Acesta a fost cel care, deși a trecut prin chinuri groaznice nu s-a lepădat de creștinism, iar într-un final a fost chiar ucis pe data de 23 Aprilie prin tăierea capului.

Românii au o mare evlavie pentru Sfântul Gheorghe. Multe biserici din ţară poartă hramul Sf Gheorghe, iar multe femei şi bărbaţi îi poartă numele. De asemenea si multe orașe din țară. Al treilea braț al Dunării, în Deltă, se numește Brațul Sfântului Gheorghe.

În prezent, Sf. Gheorghe este considerat ca fiind ocrotitorul Forțelor Terestre Române.Peste 900.000 de români, majoritatea bărbați, își serbează onomastica pe 23 aprilie. Mai exact, 910.507 de cetățeni români, dintre care 727.351 bărbați și 183.156 femei, poartă numele Sfântului Gheorghe, conform statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (MAI).

Astfel, astăzi în toată țara credincioșii au participat la slujba închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Târgujienii au putut asista la slujba organizată de preoții Bisericii „Sf. Voievozi”. Aceasta a avut loc afară, respectându-se toate măsurile impuse de pandemia de COVID-19, mai exact distanțarea și purtarea măștii de protecție.

Părintele Flavius Nicolae Chivulescu a ținut să explice enoriașilor săi importanța sărbătoririi Sfântului Gheorghe și a adus în actualitate istoria martirilor.

Potrivit tradiţiei creştine, în ajunul zilei de 23 aprilie, oamenii pregăteau brazde verzi, tăiate sub formă pătrată, în care înfigeau ramuri de salcie şi flori de primăvară, cunoscute în Bucovina sub numele de calce.

În dimineaţa zilei de Sf Gheorghe, capul familiei, întotdeauna un bărbat, aşeza brazdele împodobite la stâlpii porţilor şi ai caselor, precum şi la ferestre. Se credea astfel că familia, recolta şi animalele erau protejate de forţe malefice.

Fetele nemăritate credeau că de sărbătoarea Sfântului Gheorghe îşi pot vedea ursitul dacă priveau într-un recipient cu apă.

Tot în această zi, fetele mai obişnuiau să semene usturoi pe care îl păstrau până anul viitor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, ele credeau că vor fi înzestrate cu toate virtuţile şi că se vor căsători în cel mai scurt timp.