Mare sărbătoare azi pentru creștini. Considerat unul dintre marile praznice ale creştinismului, fiind dezlegare la peşte pentru cei care au postit, Schimbarea la Faţă este sărbătorită de credincioşi pe 6 august.

În popor, această sărbătoare este privită şi ca începutul toamnei. Schimbarea la Faţă mai este numită şi Obrejenia, denumire ce vine din slavonă şi înseamnă transformare, schimbare. Tot de astăzi și vremea începe să se răcorească, sau cel puțin așa spune tradiția.

Lucrările teologice spun că Schimbarea la Faţă a Mântuitorului reprezintă data la care Iisus, împreună cu trei dintre mucenicii cei mai apropiaţi, Petru, Iacob si Ioan, au urcat pe muntele Tabor. Pe când Iisus se ruga, apostolii, moleşiţi de somn, au tresărit deodată la o privelişte nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe că zăpada. Imediat, însă, au avut parte de un alt lucru neobişnuit: în această lumină, doi bărbaţi stăteau de vorbă cu Iisus despre patima şi moartea Sa în Ierusalim. Este vorba despre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie, spun scrierile teologice.

În tradiţia populară se spune că astăzi  nu e bine să te cerţi cu nimeni, şi nici să fii certat de cineva, că aşa vei fi tot anul. Fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi, pentru că nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte nici iarbă. Ea constituie, de asemenea, un moment important în calendarul viticol: în această zi nu se lucrează şi la biserică se duc poame din noua recolta, se binecuvântează şi se împart.

Sărbătoarea Schimbarea la Față a Domnului datează de la începutul secolului al IV-lea, atunci când Sfânta Împărăteasă Elena a zidit o biserică pe muntele Tabor. În documente, sărbătoarea începe să fie menționată din prima jumătate a secolului al V-lea, iar mai târziu s-a generalizat odată cu hotărârea luată de Papa Calist III.

Sfinții Părinți au rânduit ca această sărbatoare să aibă loc în august, ultima lună din anul bisericesc.