Rampele pentru scaune cu rotile sunt planuri înclinate ce țin loc de trepte pentru trecerile de nivel. Acestea dau  utilizatorilor de scaune cu rotile și celor cu dificultăți de mers posibilitatea de a trece mai ușor de diferențele de nivel. Cu toate că legislația în vigoare prevede facilitarea accesului pentru persoanele cu dizabilități, doar în centrul municipiului Târgu Jiu se regăsesc zeci de clădiri ce nu dispun de o asemenea rampă.

Mai rău este că sunt situații unde există o cale de acces pentru cărciuoare, dar este practic inaccesibilă.  Rampa începe chiar din scară ceea ce face aproape imposibilă utilizarea ei de către un om aflat în scaun cu rotile. Dificultatea urcării rampei este văzută cu ochiul liber chiar și de către cei care nu au nevoie de ea.

O altă astfel de platformă se află la intrarea într-o unitate bancară. Unghiul drept care se formează la începutul platformei îngreunează „virajul” pe care trebuie să îl execute o persoană cu dizabilități dacă își dorește să facă o operațiune bancară.

O altă bancă din centrul orașului nu dispune de rampă de acces la intrarea principală. La intrarea secundară însă, există o platformă, însă tot degeaba. Ultimele două trepte până la intrarea în clădire nu pot fi urcate de un cărucior.

În fața unei alte sucursale bancare există o rampă de acces, însă până acolo oamenii mai au de urcat 3 trepte fără nicio facilitate.

În ceea ce privește instituțiile statului, la Direcția Județeană de Cultură rampa de acces nu numai că este inutilă, ci chiar periculoasă. O porțiune din tabla ce o acoperă este ruptă, iar pentru urcarea cu un scaun cu rotile este nevoie de multă adrenalină. Repararea acesteia este cu adevărat necesară, iar de aceeași părere sunt și trecătorii.

La Prefectura Gorj rampa nu este una aspectuoasă, vopseaua roșie este îmbinată cu cea galbenă, însă nu din „viziunea vreunui artist”.  Rugina își face deja simțită prezența pe balustradă și să sperăm că nu se va răni nimeni în bucata de fier desprinsă. Platforma ar fi accesibilă, însă doar dacă nu ar exista vreo mașină care să blocheze accesul unui cărucior. Și betonul de pe rampă arată exact ca un drum de țară pietruit.

La Serviciul Pașapoarte rampa lipsește cu desăvârșire și mai rău este că scările sunt abrupte, așadar nicio șansă ca un om aflat în scaun cu rotile să ajungă să își facă pașaport.  În schimb, peisajul este împodobit de un scaun și un frigider vechi, expus probabil pentru Programul Rabla.

Nici trecerile de pietoni nu sunt mai ușoare. Unele aflate chiar în centrul orașului sunt o adevărată cursă cu obstacole. Bordurile frumos vopsite trebuie urcate de cărucioare, sau ocolite în cel mai bun caz.

Așadar persoanele cu dizabilități sunt uitate, în ciuda faptului că autoritățile se laudă că „se află în atenția lor”. Dacă nici măcar accesul în incinta unor clădiri nu le este facilitat, cum am mai putea spera la alt ajutor din partea celor care ar trebui să îi ocrotească neîncetat?