În fiecare an, în seara zilei de 5 decembrie, copiii știu că trebuie să își lustruiască ghetuțele sau cizmulițele pentru că Moș Nicolae va trece pe la ei să le aducă daruri.

Tradiția își are originea în povestea personajului legendar și mitic, ce a existat cu adevărat în persoana arhiepiscopului Nicolae, care a trăit în secolul al IV-lea. Sfântului Nicolae îi sunt atribuite mai multe fapte bune față de cei săraci, dar și miracole. Provenind dintr-o familie înstărită, la moartea părinților săi a donat întreaga avuție celor nevoiași.

Una dintre cele mai cunoscute legende ale lui Moș Nicolae este povestea a trei fete sărace, care neavând zestre nu se puteau căsători, urmând să fie  vândute unor bărbați înstăriți. Se spune că Sfântul Nicolae, aflând despre acestea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeț cu bani. Aceștia au căzut fie în ciorapii puși la uscat, fie în ghete. De aici și obiceiul ca darurile să fie puse în ghetuțe.

În colindele românești se vorbește despre florile dalbe, flori de măr. Asta pentru că bătrânii știau și ei că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr. Dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Crăciun, înseamnă că cel care a primit crenguța a fost iertat.

Dar Sfântul Nicolae nu este numai protectorul celor săraci, ci şi al copiilor, al marinarilor şi al victimelor judecaţilor nedrepte, fiind venerat în întreaga lume. Sfântul Ierarh Nicolae a murit în anul 340, iar, din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică ce îi este dedicată, în Bari, în sudul Italiei.

Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București păstrează mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, dăruită, potrivit documentelor, de Arhiepiscopia din Bari domnitorului Mihai Viteazu, acum peste 400 de ani.