Pentru că la Novaci încă se mai păstrează obiceiurile și tradițiile locului, cei din partea locului au petrecut cu muzică și voie bună marcând lăsatul secului. „Lasatul secului” înseamnă începutul vremii de sec, lasatul postului, iar oamenii trebuie să fie atenți la mâncare. Și totodată, cu această ocazie, în natură, sub cerul liber, în diverse locuri din localitate, de obicei mai înalte, se aprind focuri rituale, fiecare familie aducând lemne, paie sau coceni de porumb.

La petrecerea gospodarilor din Novaci, publicul a ascultat, ca pe vremuri, muzică lăutărească autentică, de această dată în interpretarea renumitului taraf din Pârâul de Pripor. Nu a lipsit nici cântecul la fluier, specific folclorului păstoresc adus în fața novăcenilor de un rapsod popular din Ținutul Momârlanilor.

Oamenii au venit venit în număr mare la prima ediție de acest fel.

De obicei oamenii din sat aduc la petrecere brânză, plăcinte, gogoși, fac mămăligă, fierb ouă și bineînțeles nu uită vinul de buturugă cu care se laudă, doar după ce beau un pahar. Se cântă, se chiuie, se joacă și se fac renumitele ”strigări peste sat”, despre exemplele rele din comunitate.