Casă a multor specii de viețuitoare dar și izvor de energie, râul Jiu se pare că nu primește respectul cuvenit. Dovadă stau deșeurile purtate de apă, unele dintre ele agățându-se de maluri, în timp ce altele se opresc la baraje. Păsările înoată printre Pet-uri și alte reziduuri. Milioane de sticle aruncate la voia întâmplării plutesc pe albia râului, fiind un real pericol atât pentru pești, cât și pentru noua generație de bobocei din acest an.

Deși ar trebui ca Jiul să fie un Paradis pentru păsări, înaripatele caută mâncare printre pungi și capace de plastic, iar vegetația este ticsită de deșeuri pe care nu le ridică nimeni.

Deși astfel de imagini apar în general după ploi torențiale ori viituri, se pare că râul Jiu a devenit containerul multor cetățeni, iar luciul apei este tot mai des poluat de gunoaie. Dacă ne luăm după mizeriile pe care apa le aduce la suprafață, Jiul începe să devină o groapă de gunoi, mai ales în condițiile în care nimeni nu ia inițiativa pentru a schimba lucrurile.

Jiul ne pune față în față cu lipsa de bun simț a oamenilor care aruncă gunoaiele pe unde apucă. Prețul îl plătim tot noi, pentru că gunoaiele ajung înapoi în farfuriile oamenilor.

Plasticul are un timp de descompunere greoi, așadar deșeurile pe care le vedem agățate pot avea chiar și câțiva ani. Pungile de plastic se descompun între 10 și 20 de ani, însă unele pot rezista chiar și câteva sute. Cele mai noi sunt făcute în așa fel încât să se descompună prin expunerea la soare, însă cauciucul și încălțămintea de pe malul Jiului ar putea fi văzută și de nepoții noștri, întrucât acestea rezistă până la 50 de ani.

Cutiile din aluminiu precum cele de la bere sau sucuri rezistă 200 de ani, iar unele pot ajunge chiar și până la 500 de ani. Pe lângă faptul că se descompun greu, aceste cutii sunt și periculoase pentru animalele care s-ar putea bloca în interiorul lor, sau care s-ar putea tăia în marginile ascuțite.

Unu  sau chiar două milioane de ani este timpul de descompunere pentru borcanele din sticlă, însă ele pot rezista, teoretic, pentru o perioadă nelimitată, având în vedere că bucățile de sticlă formate în urma erupțiilor vulcanice de acum milioane de ani încă există și astăzi.

Bateriile se descompun în chiar mai mult de atât. Cu toate că învelișul metalic cedează la un moment dat, chimicalele din interior, precum clorura de zinc, plumbul, mercurul sau cadmiumul, rămân nedescompuse la suprafața solului și sunt toxice.

Așadar orice acțiune se răsfrânge asupra noastră iar gunoiul pe care îl aruncăm cu nepăsare se întoarce la un moment dat sub o formă sau alta.