Fostul ministru al Energiei, Bogdan Ivan, pus la zid de un fost miner după vizita la Rovinari. Cristian Constantinescu, fost angajat al CEO, i-a reproșat lui Ivan că trebuia să vină în companie când angajații protestau pentru locurile de muncă.

”Domnule Bogdan Ivan,

Dacă eram acasă, veneam și mă puneam în fața mașinii și nu vă lăsam să intrați. Nu din lipsă de respect, ci din disperarea și revolta unui om care simte că munca și viața oamenilor din minerit au fost tratate cu prea multă ușurință.

Unde sunt minerii de altădată, oamenii care nu se temeau de nimic și care își apărau locul de muncă până la ultima suflare? Unde este curajul pe care l-am avut cu toții atunci când am muncit în condiții grele, prin praf, ploaie, frig și pericol, pentru energia acestei țări?

Domnule Ivan, când s-a luat decizia care a dus la închiderea grupurilor pe cărbune, ați semnat și dumneavoastră. Dar mă întreb: de ce nu ați venit atunci la Termocentrala Rovinari, la Turceni, în carierele miniere, în fața oamenilor care își strigau disperarea în stradă?

De ce nu ați venit să le vorbiți oamenilor care aveau rate, copii de crescut și familii de întreținut? Oameni care, cu doar câteva zile înainte de sărbătorile pascale, nu mai știau încotro să o apuce și cum își vor mai putea întreține familiile?

Ultima dată când am fost la București, nici măcar nu ați avut bunul-simț să ieșiți în fața noastră. Am stat în ploaie, în fața Ministerului Energiei, iar în locul dumneavoastră a fost trimis domnul Casian, care ne-a pus în față o foaie și ne-a spus, practic, că vom avea locuri de muncă la Minprest începând cu 1 mai.

Au trecut trei luni și acele locuri au apărut. Dar cu ce preț?

5.200 de lei brut.

Oamenii care nu au avut alte alternative au acceptat și acest salariu. Au continuat să muncească în aceleași condiții grele, în același praf, în vânt și în ploaie, asumându-și riscuri, dar pentru un salariu mult mai mic și fără grupa de muncă pe care o aveau înainte.

Fac, în multe situații, aceeași muncă, în aceleași condiții, dar pentru aproape jumătate din bani.

Iar întrebarea pe care oamenii o pun este simplă: cine câștigă cu adevărat din această situație?

Se vorbește despre eficiență și restructurare, dar oamenii văd firme intermediare și contracte prin care banii pleacă din Complexul Energetic Oltenia, în timp ce muncitorului care își rupe sănătatea pentru această energie îi rămâne prea puțin.

Dacă, așa cum se spune, Minprest încasează în jur de 10.000 de lei pentru un salariat de la Complexul Energetic Oltenia, cum se explică faptul că omul care muncește efectiv ajunge să primească un salariu de doar 5.200 de lei brut?

Unde este diferența? Cine beneficiază de ea?

Domnule Ivan, mie unul mi-ar fi fost rușine să mă întorc în fața oamenilor și să îi privesc în ochi, știind că am avut un rol în deciziile care au dus la închiderea acestor grupuri.

Cum puteți să veniți acum la Rovinari și să priviți oamenii în ochi?

Oamenii aceștia nu sunt cifre într-un tabel. Sunt tați și mame. Au copii, rate, familii și vieți construite în jurul muncii lor. Pentru ei, ceea ce dumneavoastră numiți poate „reorganizare” înseamnă teamă, nesiguranță și lupta de la o lună la alta pentru supraviețuire.

Și să fim sinceri: de ce ați venit acum la Rovinari?

Pentru oameni sau pentru campanie? Pentru a le asculta durerea sau pentru imagine?

Pentru că este foarte ușor să vii în fața oamenilor atunci când camerele sunt pornite și când ai nevoie de imagine. Mult mai greu este să vii atunci când oamenii sunt în stradă, în frig și în ploaie, disperați că își pierd locurile de muncă.

Gestul dumneavoastră poate arăta bine în campanie, dar pentru oamenii care și-au pierdut locurile de muncă nu înseamnă nimic dacă nu este urmat de fapte.

Felicitări pentru vizita la Rovinari.

Dar nu confundați o apariție publică cu respectul față de oameni. Respectul se demonstrează atunci când ești lângă ei în cele mai grele momente, nu doar când ai nevoie de imagine.

Iar cei care vor aprecia acest gest doar pentru că este bine regizat și bine prezentat public ar trebui să se întrebe dacă nu cumva au uitat ce înseamnă demnitatea oamenilor care au muncit o viață în minerit și energie.

Noi nu vrem poze. Nu vrem promisiuni. Vrem respect, dreptate și un viitor pentru oamenii care au ținut energia României în picioare.”, a transmis Cristian Constantinescu.