Joi, 27 ianuarie 2022, începând cu ora 17:00, are loc un eveniment cultural deosebit, mai exact vernisarea expoziției “Icoana de vatră în credința populară”. Evenimentul este organizat de către Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj la sala „Florin Isuf” și este dedicat publicului larg care respectă măsurile impuse de pandemia COVID-19.

“ Etnologul Pompiliu Ciolacu a descoperit pasiunea pentru icoana de vatră la vârsta de 16-17 ani și de atunci nu a renunțat la ea. Chiar dacă spune că este un efort să găsească astfel de obiecte vechi și mai ales oameni care să încurajeze astfel de tradiții, Ciolacu nu a renunțat la aceste obiecte de cult. A avut la nivel național numeroase expoziții, dar a câștigat și foarte multe premii la concursurile la care a participat împreună cu elevii de la Palatul Copiilor din Târgu Jiu. Etnologul a avut și expoziții internaționale în Polonia, Cehia și Franța, fiind trimis de Institutul Cultural Român, Muzeul Național al Satului, Muzeul Țăranului Român, Ministerul Turismului și CJCPCT Gorj.

Pompiliu Ciolacu este membru stagiar al Uniunii Artiștilor Plastici din România filiala București, a publicat până acum două cărți despre icoana de vatră și a înființat alături de colegii de la CJCPCT Gorj, Muzeul Crucilor la Măceșu în Târgu Cărbunești. Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj a marcat în fiecare an la Măceșu  Înălţarea Sfintei Cruci. Managerul CJCPCT Gorj spunea la manifestările care au avut loc în 2021 că “muzeul acesta care a pornit în 2009, iar, în anul 2013, pe lângă secţia exterioară a adăugat şi secţia interioară, şi-a câştigat un loc în istoria culturală a Gorjului, şi, chiar dacă risc să fac această afirmaţie, dar, cred în ea, datorită numărului de turişti din ţară şi din străinătate, a devenit un «brand» cultural, nu numai al acestui sat, nu numai al Târgu-Cărbuneştilor sau al Olteniei, dar şi al întregii ţări!” ”

De altfel, Pompiliu Ciolacu se numără printre puținii meșteri care mai fac icoane de vatră. Acestea “erau uşor de confecţionat, dar erau şi cele mai expuse la deteriorare, deoarece stăteau lângă vatra focului şi se afumau, ba chiar se şi carbonizau uneori. De foarte multe ori acestea erau colorate în două-trei culori de apă. Există, fireşte, dincolo de deosebirile de tehnică, destule elemente comune pentru oricare gen de icoană din multele cunoscute. Ele se referă, în primul rând, nu la tehnica execuţiei, ci la organizarea materialului vizual, altfel spus, la subiectul icoanei. Sunt icoane cu un singur personaj, dar şi icoane cu două sau mai multe personaje şi registre, mergându-se până la icoanele de tip prăznicar, unde sunt reprezentaţi nouă sau chiar mai mulţi sfinţi.”