Peste 7.000 de copii din România așteaptă să fie adoptați și să-și găsească o familie. Părinți care să-i iubească și să le ofere dragostea unei familii pe care nu au avut-o poate niciodată. În Gorj, de la începutul anului și până în prezent, opt copilași cu vârste cuprinse între 0 și 9 ani au fost adoptați.

Adopția este o procedură legală complexă și o soluție pentru persoanele care își doresc să devină părinți, asumându-și responsabilitatea pentru a crește unul sau mai mulți copii. Prin adopție, unui copil care provine dintr-un mediu defavorizat îi va fi oferită șansa unui mediu propice dezvoltării sănătoase.

În cazul în care, din diverse motive, un copil nu poate fi îngrijit de părinţii sau de rudele sale biologice, atunci adopţia poate fi o soluţie pentru acesta, pentru a-i oferi mediul stabil de care are nevoie în dezvoltarea sa. Adopția reprezintă procedura prin care un adult preia, în mod legal, custodia pentru un copil, precum și drepturile și responsabilitățile ca orice părinte biologic. Pentru a putea fi adoptat, un copil trebuie să intre în evidența autorităților, și, după ce va deveni adoptabil, statul îi va căuta o familie.

Există motive bune pentru a adopta un copil. Adopția este o variantă bună pentru cuplurile care se luptă să aibă un copil de ani de zile, cheltuind sume substanțiale pentru proceduri medicale care le-ar putea crește șansele de a avea un copil pe cale naturală și care îndură toate fustrările aduse de către nereușita de a duce o sarcină cu bine la capăt. Și condițiile medicale cum ar fi boli genetice sau diferite boli cronice pe care le poate avea mama, pot pune viața acesteia și a copilului în pericol în timpul nașterii sau după. Oamenii spun însă că procedura este destul de complexă și de durată, iar asta poate descuraja părinții care vor să adopte un copil.

În general copii crescuți în familii funcțonale ajung adulți mai puțin marginalizați și care pot oferi un aport pozitiv mai mare în sociatate. Din păcate, puțini tineri din centrele de plasament ajung să termine instituții de învățământ superior.

Neavând exemple parentale, copiii din centrele de plasament ajung să își ia ca exemplu anturajele formate în interiorul centrului. De multe ori dorința de apartenență la grup împinge copiii să facă lucruri neindicate cum ar fi, consumul de alcool, droguri, furt și alte acte delicvente.