Gorjul se află la începutul unei perioade dificile. În 2026, Complexul Energetic Oltenia pierde mii de angajați, iar economia locală resimte deja efectele. În paralel, Programul Tranziție Justă (PTJ) începe să plătească bani și să contracteze proiecte, dar ritmul este mult prea lent pentru a compensa pierderile.

Până la 12 martie 2026, în Gorj au fost plătite aproximativ 41,5 milioane euro, adică doar 7,7% din alocarea totală a județului pentru PTJ. Pentru mediul privat, procentul ajunge la 17,7%, semn că banii încep să circule, dar încă nu la scară suficientă pentru a susține economia afectată.

„La jumătatea lui martie 2026, Programul Tranziție Justă a ieșit din faza de promisiune și a intrat în execuție financiară. Dar ritmul actual al implementării nu poate compensa încă șocul economic produs de restrângerea CEO și de efectele sale în lanț asupra economiei județului.

Gorjul intră în 2026 cu două mișcări care nu au aceeași viteză. Pe de o parte, Complexul Energetic Oltenia pierde, numai în acest an, aproximativ 1.500 de angajați în primul val și aproape 1.800 în total, potrivit informațiilor publice apărute în martie. Pe de altă parte, Programul Tranziție Justă începe să genereze plăți, investiții și proiecte în implementare, dar încă nu la scara și în ritmul necesare pentru a înlocui rapid cererea pierdută din economie. Iar aici problema nu mai este doar socială. Când un angajator dominant se contractă, efectul nu se oprește la salariile pierdute; el se propagă în consum, în servicii, în furnizori, în transport, în lucrări și în toate firmele care depind direct sau indirect de circuitul economic creat în jurul său.

În acest context, stadiul real al PTJ trebuie judecat în trei registre distincte: contractare, plăți și absorbție de forță de muncă. Din centralizatorul de plăți pus la dispoziție de MIPE rezultă că, pe Prioritatea 1 Gorj, până la 12 martie 2026 s-au efectuat plăți cumulate de 206.841.335,87 lei, adică aproximativ 41,5 milioane euro la cursul de referință folosit de ADR. Raportat la alocarea totală a județului, de 537,2 milioane euro, asta înseamnă aproximativ 7,7% din întregul PTJ Gorj. Raportat strict la pachetul pentru mediul privat — 184,9 milioane euro pentru IMM și 49,3 milioane euro pentru microîntreprinderi, adică 234,2 milioane euro cumulat — plățile efective reprezintă aproximativ 17,7%. Cu alte cuvinte, programul nu mai este doar o schemă de hârtii: banii au început să circule. Dar nici nu a ajuns încă în punctul în care să poată fi numit, economic vorbind, o reconstrucție reușită. Alocarea totală de 537,2 milioane euro pentru Gorj este confirmată oficial de MIPE.

Datele oficiale ADR de la începutul lui martie 2026 arată limpede și unde este dezechilibrul de ritm. Apelul IMM din Gorj este aproape integral contractat, ceea ce înseamnă că interesul antreprenorial a fost ridicat și că o parte importantă din portofoliu a trecut deja din selecție în contractare și în implementare. În schimb, apelul pentru microîntreprinderi rămâne puternic suprasubscris și mult mai puțin matur în execuție: pentru Gorj au fost depuse 370 de proiecte, cu cereri de finanțare de aproximativ 101,5 milioane euro la o alocare de 49,3 milioane euro, adică peste 200% din buget. Chiar și după prima selecție, presiunea rămâne mult peste plafonul financiar. Asta înseamnă două lucruri simultan: interesul există, dar programul nu transformă încă suficient de repede această cerere în contracte și apoi în investiții funcționale. Exact aici se vede diferența dintre un program lansat cu succes și un program care schimbă deja economia.

Mai există și un motiv structural pentru această lentoare. PTJ nu este un grant simplu, ci un program complex, cu achiziții, rambursări, monitorizare, durabilitate și condiționalități de mediu. Asta înseamnă că între contractul semnat și efectul economic deplin există un traseu lung: proiectare, achiziție, implementare, decont, punere în funcțiune, recrutare, stabilizare operațională. În plus, faptul că documentele oficiale disting între contracte semnate total și contracte active, exclusiv reziliate, arată că nu toate proiectele intrate în sistem vor livra integral până la capăt. Cine confundă contractarea cu efectul economic final greșește tocmai acolo unde analiza trebuie să fie mai rece.

Pe piața muncii, concluzia trebuie formulată fără iluzii. AJOFM Gorj raporta la 31 ianuarie 2026 5.088 șomeri, o rată a șomajului de 4,26% și doar 120 de locuri de muncă vacante. Asta descrie o piață a muncii îngustă și fragilă, care nu poate absorbi rapid un șoc mare fără sprijin investițional consistent și, mai ales, fără timp. Pornind de la volumul plăților efective, de la stadiul foarte diferit dintre IMM și micro și de la faptul că angajările vin abia după achiziții, livrări și punere în funcțiune, estimarea mea prudentă este că PTJ a putut absorbi până acum nu mii, ci aproximativ 150–220 de locuri de muncă efective. Nu este o statistică oficială, ci o prognoză de lucru bazată pe execuția observabilă. Asta înseamnă, astăzi, doar aproximativ 10%–15% din șocul direct de circa 1.500 de oameni care ies din CEO și numai 3%–4% din stocul șomerilor înregistrați ai județului. Cu alte cuvinte, PTJ ajută deja, dar încă la o scară modestă față de dimensiunea problemei.

Prognoza este ceva mai bună decât fotografia de moment, dar tot nu suficient de rapidă pentru anul în curs. Dacă portofoliul actual trece rezonabil de bine prin implementare, iar componenta micro începe să iasă din blocajul contractual, estimarea prudentă este aceasta: până la finalul lui 2026, PTJ poate duce absorbția spre 250–400 locuri de muncă; până la finalul lui 2027, spre 600–900; până la finalul lui 2028, spre 950–1.300; iar spre închiderea ciclului, în 2029, într-o plajă de 1.100–1.450. Asta înseamnă că, raportat strict la șocul direct din CEO, programul ar putea compensa aproximativ 17%–27% până la finalul lui 2026, 40%–60% până la finalul lui 2027 și abia în 2028–2029 ar intra într-o zonă în care poate rivaliza cu mărimea șocului direct. Dar chiar și această comparație rămâne optimistă, pentru că nu include efectele de ordin doi: consum local mai slab, presiune pe comerț, servicii și pe firmele care trăiesc din circuitul economic al cărbunelui.

Aici este răspunsul real la întrebarea cât ne ajută PTJ. Ne ajută mult ca arhitectură de diversificare și ca tampon investițional pe termen mediu. Ne ajută puțin, încă, ca stabilizator de șoc în 2026. Cu plăți efective de 7,7% din alocarea totală a județului și 17,7% din alocarea pentru mediul privat, programul a depășit faza de hârtie, dar nu a ajuns încă la masa critică la care poate neutraliza rapid căderea unui angajator dominant și efectul de undă din jurul lui. În termeni reali: PTJ este astăzi un mecanism real de reconstrucție, dar încă insuficient de matur ca să compenseze pe termen scurt trauma economică produsă de restrângerea CEO. În 2026, Gorjul va simți mai repede concedierile decât beneficiile depline ale tranziției. Beneficiul mare al PTJ nu este acum, ci, cel mai probabil, în 2027–2028.

Avem soluții? Da. Dar nu încă la scara și la viteza cerute de șocul economic care lovește județul. PTJ este astăzi cea mai importantă șansă de reconstrucție a Gorjului, însă șansa nu ține loc de rezultat. Până când banii plătiți nu se vor transforma suficient de repede în firme funcționale, salarii stabile și locuri de muncă absorbite real, județul va simți mai puternic pierderea vechii economii decât câștigul celei noi. Iar aceasta este, în esență, întrebarea la care Gorjul trebuie să răspundă urgent: nu doar dacă avem soluții, ci dacă le putem pune în mișcare înainte ca efectele crizei să devină mai rapide decât efectele tranziției.”, a transmis Marinela Strîmbulescu, președintele Organizației Femeilor Antreprenor.