Fenomenul copiilor dispăruți devine tot mai alarmant în România, cu mii de sesizări făcute în ultimul an pentru minori care au plecat de acasă sau din centrele de protecție socială.

Experții subliniază că aceste plecări voluntare sunt adesea simptome ale unor experiențe negative prin care trec copiii. Problemele de acasă, cum ar fi violența, abuzul, neglijarea și conflictele familiale, sunt principalele motive care îi determină pe copii să fugă. De asemenea, schimbările în dinamica familială, stilul parental prea autoritar și consumul de alcool sau droguri al unui părinte contribuie semnificativ la această problemă.

Două traiectorii principale sunt identificate în motivațiile copiilor care fug: unii pleacă din cauza unor situații negative de acasă, în timp ce alții fug pentru a se apropia de persoane sau situații percepute ca fiind mai dezirabile.

Copiii din centrele de plasament sunt printre cei mai vulnerabili și au o probabilitate crescută de a fugi. Motivele frecvente includ dorința de a se alătura familiei de origine sau altor persoane apropiate și dificultățile întâmpinate în centrele de ocrotire. La școală, bullyingul, tulburările de învățare, frecvența redusă la ore și presiunea socială sunt problemele principale care îi afectează pe copii. Din 1983, ziua de 25 mai este dedicată copiilor dispăruți, iar la nivel mondial sunt organizate acțiuni pentru sensibilizarea opiniei publice asupra acestei probleme globale. Organizațiile de protecție a copiilor subliniază necesitatea unor măsuri mai eficiente pentru prevenirea disparițiilor și protejarea celor mai vulnerabili dintre noi.