Pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun, credincioșii ortodocși prăznuiesc Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan, considerat primul martir al Bisericii creștine. Sărbătoarea are o semnificație profundă în calendarul religios și este însoțită de obiceiuri și tradiții populare care continuă spiritul sărbătorilor de iarnă. 

Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși de apostoli pentru a sluji comunitatea creștină timpurie. Din cauza credinței sale și a predicilor despre Iisus Hristos, el a fost condamnat la moarte prin lapidare, devenind astfel primul martir al creștinismului. Exemplul său de credință, iertare și jertfă pentru credință rămâne un model pentru credincioși.

Tradiții și obiceiuri

• În biserici se săvârșesc slujbe speciale în memoria Sfântului Ștefan, iar credincioșii se roagă pentru pace, iertare, sănătate și curaj în credință.  
• În tradiția populară, această zi este considerată prilej de împăcare, milostenie și gesturi de bunătate față de cei din jur — adesea se spune că persoanele certate ar trebui să se împace în această zi.  
• Un vechi obicei spune că este bine să aduci în casă icoana Sfântului Ștefan sau o candelă aprinsă, pentru sănătatea rudelor bolnave și sporul casei.  
• În unele regiuni din Muntenia se pregătesc „pâinicile lui Ștefan”, un aluat rotund uns cu miere, sfințit la biserică și oferit de pomană, simbolizând martiriul sfântului.  

Cine își sărbătorește onomastica

Sărbătoarea este una dintre cele mai importante zile de onomastică din perioada Crăciunului. În România, peste 400.000 de persoane poartă nume asociate Sfântului Ștefan sau derivate ale acestuia, printre care:

• Ștefan, Ștefănel, Fane, Fănel, Istvan (bărbătești)
• Ștefania, Ștefana, Fana, Fănica, Fănuța (feminin)  

Semnificație spirituală

Sărbătoarea nu este doar un moment de festivitate, ci și de reflectare spirituală asupra credinței, solidarității și iertării, Sfântul Ștefan simbolizând mărturia credinței până la jertfă.