Creștinii îl sărbătoresc pe 26 octombrie pe Sfântul Dumitru, protectorul păstorilor. Tradiția populară spune că în această zi căldura intră în pământ. În popor, Sfântul Gheorghe ”încuie” iarna pe 23 aprilie, iar Sfântul Dumitru o ”descuie” pe 26 octombrie.

După hramul Sfintei Parascheva, Sfântul Dumitru este ultima, dar și cea mai însemnată sărbătoare a toamnei. Conform superstițiilor pastorale, ziua de Sf. Dimitrie reprezintă începutul iernii. În ajunul sărbătorii de Sfântul Dumitru, se aprinde focul lui Sumedru. În ajunul zilei sale de cinstire, se aprind focuri, peste care sar copiii pentru a fi feriți de boli tot anul sau tinerii care doresc să se căsătorească mai repede. În unele zone din țară, se aprinde o roată din paie și este lăsată să se rostogolească la vale. Rolul acestui foc este acela de a le oferi căldură morților și de a feri gospodăria de fiarele sălbatice și de boli. Tăciunii stinși erau aruncați în livadă și grădini pentru a da putere pământului să rodească.

Tot astăzi este ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Aceștia își așază cojocul în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se va așeza pe el. Dacă se va culcă o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culcă o oaie albă, iarna va fi aspră. Un alt mod de a afla cum va fi iarnă, este urmărirea mersului oilor în dimineața sărbătorii Sfântului Dimitrie. Dacă dimineață se va trezi întâi o oaie albă și va pleca înspre sud, iarna va fi grea, dacă se va trezi o oaie neagră și va pleca spre nord, iarna va fi ușoară.